Starea de fapt în România
  • 11,5% femei în Parlamentul României (13,3% femei în Camera Deputaților și 7,4% femei în Senat)
  • În actualul Guvern din cei 27 de miniștri, 5 sunt femei.

 

Cel mai recent raport privind decalajul între sexe la nivel global, Raportul Gender Gap Index 2012, situează România aproape de jumătatea clasamentului ţărilor analizate, cu un scor care se apropie de limita superioară, de echilibru între sexe. Diferenţele faţă de anii precedenţi nu sunt majore, însă capitolul la care stăm
cel mai prost rămâne în continuare implicarea femeilor în viaţa politică.

 

România ocupă locul 67 din 135 ţări analizate conform acestei clasificări, cu un scor de 0,686 (un nivel mai apropiat de 1 semnifică reducerea decalajelor între sexe), pentru o populaţie de 21,39 milioane de locuitori.

 

Nivelul scorului final este calculat prin verificarea existenţei discrepanţelor între sexe în raport cu patru domenii: economic, politic, educaţie şi sănătate. Al doilea cel mai scăzut este înregistrat în domeniul economic, un scor de doar 0,681. Un ușor progres se observă în domeniul politicii, scorul fiind de 0,089, în creștere cu 0,033 puncte față de anul 2011.

 

În cadrul formaţiunilor politice, procentul de parlamentari femei este următorul: ARD - 12,6% (10 mandate din 79); PP-DD - 18% (12 mandate din 66); USL - 11% (44 de mandate din totalul de 398); UDMR - 3,7% (1 mandat din 27); Asociaţia Liga Albanezilor din România - (1 mandat).

 

Comparativ cu o medie de 20,8% femei în parlamentele lumii, România se află printre codaşii clasamentului, cu doar 11,5% femei în Parlamentul României. Aceasta în condiţiile în care femeile reprezintă aproape 52% din populaţia ţării. În Uniunea Europeană devansăm doar Cipru și Ungaria ca pondere a femeilor în Parlament, iar în lume ne aflăm pe locul 99 din 141, în urma unor țări precum Turkmenistan, Azerbaijan, Zimbabwe, Bangladesh, Irak sau Afghanistan. În aceste condiţii, România nu reuşeşte să îndeplinească obiectivul privind egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi din decalogul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Reușim să ne situăm peste medie doar în cazul ponderii femeilor în Parlamentul European, cu 36,4% eurodeputate față de media europeană de 35,2%.

 

Motivele pentru slaba reprezentare a femeilor în politică sunt uşor de identificat: prejudecăţile şi discriminarea, procesul de socializare şi mediatizare a femeilor, responsabilităţile familiale, miturile legate de lipsa de calificare,
accesul limitat la fonduri pentru campanii – şi acestea sunt doar câteva dintre aspectele care lezează participarea femeilor la viaţa politică românească.

 

Experienţele statelor dezvoltate ne arată că procentul femeilor angajate în forurile decizionale ale instituţiilor politice şi publice nu va creşte fără ajutorul unor măsuri specifice, precum cotele de reprezentare, însoţite de campanii de promovare a participării active a femeilor la bunul mers al societăţii. Cotele minimale de gen, sub diversele lor forme, sunt practici deja legiferate în state europene ca Belgia, Franţa, Spania, Norvegia, Finlanda sau Slovenia, iar cote stabilite în statutul partidelor politice găsim în state precum Germania, Suedia, Polonia sau Marea Britanie.

De ce avem nevoie de femei în politică

De ce avem nevoie de femei în politică

 

Raţiunea grupurilor politice este de a reflecta grupurile sociale majore existente în societate.

 

Grupurile politice ar trebui să profite de toate resursele din societate, iar experienţa femeii este necesară în viaţa politică. Creşterea gradului de reprezentare a femeilor va permite abordarea unor aspecte specifice vieţii femeilor, copilului sau familiei, precum problemele legate de absenţa politicilor publice în domeniul bonelor, al violenţei sau a altor teme tratate periferic în viaţa publică decizională românească a ultimilor 20 de ani.

Includerea femeilor poate contribui la procesul de democratizare şi la creşterea legitimităţii în democraţiile consolidate.

 

Argumente economice pentru susţinerea prezenţei femeilor în viaţa politică:

La nivelul marilor companii europene, în termeni de mediu de lucru, inovaţie, responsabilitate şi profit, cele mai bune locuri de muncă, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi, sunt oferite de companiile care au inclus un număr mai mare de femei în conducere. Mai mult decât atât, companiile care au o componenţă de gen echilibrată pot atinge un profit operaţional cu 56% mai mare decât cel al companiilor formate doar din bărbaţi, conform unui studiu al firmei de consultanţă McKinsey.

 

O serie de studii realizate pe companiile americane de top ce apar în Fortune 500 au descoperit că performanţele financiare ale companiilor cu un număr mai mare de femei în conducere sunt mai notabile. Firmele cu trei sau mai multe femei în poziţii de top- management se bucură de o mai mare eficienţă organizaţională decât companiile fără nici o femeie în posturile de leadership. În plus, creşterea numărului de femei manager duce la creşterea inovaţiei în companie.

 

Impactul egalizării procentajului de femei şi bărbaţi angajaţi ar avea drept rezultat o creştere de până la 13% a PIB al Uniunii Europene, confom unei simulări condusă de Goldman Sachs.

 

Alte studii arată că eficienţa, inventivitatea, responsabilitatea socială şi chiar moralitatea sunt mai mari în cazul firmelor cu femei aflate în funcţii de top.

 

O perspectivă feminină în top management şi în conducerea firmelor ar putea conduce la o creştere a responsabilităţii sociale corporatiste, a grijii faţă de mediul înconjurător şi în general a respectului faţă de obligaţiile morale.

 

Ar credita românii o femeie pentru postul de Preşedinte sau de Prim-ministru?

 

Elveția şi Lituania sunt state europene conduse de doamne Preşedinte. Alte trei ţări europene – Marea Britanie, Danemarca şi Olanda – sunt reprezentate de regine. Germania și Danemarca au ca premier două doamne. În perioada tulbure a crizei economice, finanţele şi economiile europene sunt conduse de nouă doamne ministre în UE-27. La noi de ce nu ar fi posibil?

 

Teoretic, ar fi. Practica, însă, odată în plus, arată că mai e mult până departe. În Uniunea Europeană, România se află pe ultimele locuri în ceea ce priveşte numărul femeilor prezente în Guvern, doar trei. La polul opus, ţările din nordul şi vestul Europei au cel mai mare număr de ministre. Poate nu întâmplător, acestea sunt şi cele mai performante din punct de vedere economic.

 

Ne aflăm printre codaşii clasamentului şi în ceea ce priveşte numărul de femei din Parlament – 9,65%. În Europa depăşim doar Ungaria şi Malta. O situaţie mai bună se regăseşte la nivelul reprezentării femeilor în Parlamentul European. Ţara noastră se află în prima jumătate a topului ţărilor Uniunii Europene, peste o treime dintre euro-parlamentarii noştri fiind femei. Înclin totuşi să cred că situaţia se datorează faptului că pentru clasa politică românească plecarea spre Bruxelles echivalează oarecum cu o retragere ineficientă de pe scena principală autohtonă care, în definitiv, în ochii celor implicaţi, contează mai mult.

 

Abia atunci când mecanismele de selecţie şi de promovare a oamenilor politici vor începe să se apropie de ceea ce ar trebui să fie, adică de un model bazat pe valoare reală, pe competenţe, pe muncă, pe echilibru – inclusiv de gen –‚ atunci vom avea motive să sperăm într-o aliniere la standardele ridicate de trai ale „occidentalilor”. Abia atunci vom avea şi mai multe femei cu şanse la funcţii de conducere.

Unde ne propunem să ajungem

Unde ne propunem să ajungem

 

Susţinem un proiect prin care partidele politice să fie obligate prin lege ca la alegerile locale şi parlamentare să se prezinte o listă de candidaţi pe care femeile să se regăsească în proporţie de minimum 30% pentru a se alinia la startul competiţiei pe colegii uninominale. Acelaşi procent îl susţinem şi în cazul mandatelor guvernamentale.

 

De ce pledăm pentru introducerea unei cote de gen? Pentru că actuala dinamică şi actuala cotă efectivă de reprezentare a femeilor în forurile decizionale guvernamentale, centrale şi locale plasează partidele româneşti foarte departe de practicile mondiale. Dacă măsura democraţiei noastre este dată de gradul de reprezentativitate al conducătorilor, trăsăturile societăţii româneşti, aşa cum reies din rapoartele experţilor, nu sunt de lăudat.

 

Pentru că egalitatea de gen nu este nicidecum un bun dat, ci o valoare societală pentru care merită să luptăm. Introducerea unei cote de gen nu conduce la o discriminare pozitivă a femeilor, ci la o corectare a unei discriminări vădite a româncelor în viaţa politică, în raport cu ponderea ridicată pe care o au la nivel naţional. Nu vor fi încălcate nici drepturile alegătorilor, întrucât candidaţii sunt aleşi mai întâi de partidele politice, prin controlul nominalizărilor electorale, abia apoi exercitându-se votul cetăţeanului. Riscul ca după impunerea cotelor femeile să aibă totuşi un rol superficial în politică poate fi înlăturat prin tipul de cotă ales, aşa cum ne-o dovedeşte practica altor ţări. În plus, liderii partidelor nu îşi pot permite riscul să promoveze 30% de candidate lipsite de competenţe reale în condiţiile în care votul este unul nominal.

 

Pentru că introducerea sistemului de cote pentru reprezentarea politică a femeilor mai degrabă compensează obstacolele care împiedică femeile să beneficieze de poziţiile politice care le revin în mod echitabil şi previne apariţia altor bariere şi mecanisme de excludere.

 

Pentru că o cotă minimală de gen limitează tendinţa partidelor politice de a desemna ca reprezentanţi în cea mai mare parte bărbaţi şi le obligă să caute activ şi candidate competente.

Realitatea la nivel internaţional
  • Reprezentarea femeilor în parlamentele statelor europene variază  între 44,7% și 8,7%. Conform statisticilor Uniunii Interparlamentare (IPU), în parlamentele Naționale a 187 de țări femeile reprezintă în medie 20,8% din totalul parlamentarilor, în timp ce în Europa (țările OSCE) procentul mediu este de 24,1%.
  • Procentul cel mai mare de femei în Parlament este deţinut de Rwanda (51,9%), urmată de Andorra (50%) şi Cuba (48,9%).
  • În top 20 se află o serie de ţări din Africa şi America Latină (Rwanda, Cuba, Africa de Sud, Nicaragua, Mozambic, Costa Rica, Argentina, Tanzania).
  • Ţările din nordul Europei (Suedia, Finlanda, Islanda, Norvegia, Danemarca, Olanda) se află printre primele poziţii (locurile 4-14), cu peste 35% femei în Parlament.
  • Media europeană: 22% femei în Parlamentele naţionale.
  • Media mondială: 20,8% femei în Parlamentele naţionale.
  • Cel mai slab poziţionate ţări membre din UE sunt Ungaria, Cipru și România, aflate pe locul 119 (8,8% femei în Parlament), locul 112 (10,7% femei în Parlament), respectiv locul 99 (11,5% femei în Parlament).
Scheme electorale în vigoare la nivel internaţional care favorizează echilibrul de gen

BELGIA - Sistemul cotelor minimale de gen este legiferat la nivel naţional prin legea electorală şi adoptat şi pe bază voluntară. Este instituită obligativitatea existenţei unui număr egal de bărbaţi şi femei pe listele electorale, inclusiv cu condiţia ca primele două poziţii de pe listă să nu fie ocupate de candidaţi de acelaşi gen.

FRANŢA - Sistem al cotelor minimale legiferat la nivel naţional prin legea electorală (legea parităţii obligatorii). Pentru toate listele electorale este strictă alternarea bărbaţilor şi femeilor, de la începutul până la sfârşitul acesteia.

SLOVENIA - Sistem al cotelor minimale reglementat prin decret, trebuie să se asigure un nivel de cel puţin 40% din reprezentanţii fiecărui gen pe listele electorale.

SPANIA - Sistem al cotelor minimale reglementat prin lege, pentru a asigura o reprezentativitate de cel puţin 40% pentru ambele genuri. Cotele sunt aplicate nu numai listelor electorale ale unui partid, ci, de asemenea, la fiecare cinci poziţii. În cazul în care numărul de poziţii eligibile este mai mic de cinci, lista trebuie să fie cât mai aproape posibil de echilibrul 40:60.

SUEDIA - Sistem nereglementat, voluntar. O serie de partide politice au introdus cote voluntare, prin adoptarea sistemului fermoar, astfel încât bărbaţii şi femeile alternează pe listele electorale.

GERMANIA - Sistem voluntar, adoptat de unele partide, cu o reprezentare între 30% - 50% femei pe listele electorale. Pentru constituirea listelor electorale sunt utilizate trei metode: metoda fermoarului, liste alcătuite în totalitate din femei sau angajamentul voluntar, conform căruia o femeie ar trebui să deţină cea de-a doua poziţie de pe fiecare listă electorală, iar într-un grup de zece candidaţi trebuie să existe cel puţin patru femei.

POLONIA - Sistem voluntar, fie pe bază de cote minimale de gen, care presupune reprezentarea în proporţie de cel puţin 30% pe lista de candidaţi pentru alegerile electorale, fie prin adoptarea de rezoluţii în cadrul partidelor, prin care una dintre primele trei poziţii de pe fiecare listă electorală trebuie deţinută de o femeie.

MAREA BRITANIE - Sistem nereglementat, voluntar. Sistemul de cotare se bazează pe alcătuirea de liste de candidaţi în fiecare circumscripţie electorală, cu scopul de a alege cel puţin 35% femei.

RWANDA - Sistemul cotelor este implementat atât la nivel constituţional, cât şi prin legea electorală. Reprezentarea femeilor este asigurată prin structurile electorale (garantarea unui număr de locuri în structurile guvernamentale) şi prin sistemul cotelor: cel puţin 30% din posturile existente în toate organele de decizie sunt destinate femeilor.

Informaţii utile

Parlamentul European invită statele membre să susțină paritatea de gen prin desemnarea de către fiecare în parte a câte unui bărbat şi a unei femei drept candidaţi pentru poziţia de Comisar în următorul mandat.

Paritatea de gen a câştigat tot mai mult teren în dezbaterea globală. Tot mai des vedem femei care ocupă fotoliul de preşedinte, de prim-ministru sau de ministru. Nu mai este neobişnuit ca o femeie să ţină frâiele unei companii de renume internaţional.

Totuşi, balanţa de gen rămâne profund dezechilibrată. Progresele, deşi vizibile, sunt lente. Obţinerea lor stă în dimensiunea curajului fiecăruia. România şi Europa continuă să militeze pentru diminuarea decalajului de gen la conducerea companiilor şi a statelor. O democraţie adevărată cere implicarea femeilor.

Ziua Internaţională a Femeii a adus rezoluţia Parlamentului European cu privire la egalitatea de gen în UE la data de 13 martie 2012. Energia, talentul şi puterea femeilor reprezintă cele mai de preţ resurse ale omenirii încă insuficient valorificate.

Cu ocazia organizarii pe 28 februarie a Zilei europene a egalității salariale 2013, Comisia Europeană a prezentat un comunicat din care reiese că bărbații câștigă în medie cu 16,2% mai mult decât femeile.

Recunoscând faptul că veniturile și munca remunerată a femeilor stau la baza autonomiei economice a acestora, Parlamentul European trasează unele recomandări Comisiei Europene, Consiliului şi tuturor statelor membre pentru îmbunătăţirea egalităţii de gen, urmărind 6 axe particulare:

  • Independența economică;
  • Remunerație egală pentru muncă egală și muncă de valoare egală;
  • Paritatea în procesul decizional;
  • Demnitate, integritate și încetarea violenței de gen;
  • Egalitatea de gen dincolo de granițele Uniunii;
  • Guvernanța echilibrată de gen pentru următorul ciclu financiar 2014-2020.

O scurtă radiografie a situaţiei femeii în UE indică menţinerea decalajelor de gen şi progresele lente înregistrate în obţinerea parităţii. În România, femeile încasează un salariu lunar cu 12,5% sub cel al partenerilor de gen masculin.

Femeile reprezintă peste 55% dintre studenții din învățământul superior, dar rămân subreprezentate în pozițiile de răspundere din economie. De pildă, la nivelul UE, în medie doar 13% din membrii comitetelor executive ale principalelor întreprinderi cotate la bursă și numai 3% dintre președinții acestora sunt femei.

 

Independenţa economică – soluţie pentru obţinerea parităţii

În viziunea UE se impune intensificarea politicilor pro-familie pentru a concilia munca cu viaţa de familie, prin: dezvoltarea de centre şi grădiniţe pentru îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă și a celor dependente, promovarea concediului parental. Statele membre trebuie să garanteze recunoașterea deplină a drepturilor femeii în sectorul agricol şi să aplice un tratament egal între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă. Parlamentul European indică „locurile de muncă ecologice” ca posibilitate de creştere a ponderii femeilor pe piaţa muncii.

 

Reducerea cu 10 puncte procentuale a decalajului de salarizare

Dacă în primă fază, criza economică a afectat rata de ocupare a bărbaţilor, reducerile bugetare incluse printre măsurile de austeritate vor trece povara pe umerii femeilor. Abordând remunerația egală pentru muncă egală și muncă de valoare egală, statele membre sunt solicitate să reducă cu 10 puncte procentuale decalajul de salarizare. Măsurile se orientează spre asigurarea unei remunerări mai echitabile a profesiilor din domeniul social, unde femeile sunt majoritare.

 

Parlamentul European solicită adoptarea de cote şi sisteme paritare pentru a creşte reprezentarea femeilor în conducerea companiilor şi în viaţa politică

Aceeaşi importanţă este acordată egalităţii de gen şi la nivelul procesului decizional. Parlamentul European susţine abordarea cu consecvenţă a egalităţii de gen în procesul de implementare a Strategiei UE 2020 și a programelor naționale de reformă. În acest sens, este reluat apelul pentru adoptarea unor acte legislative, inclusiv cote, pentru a crește reprezentarea femeilor în structurile de conducere ale întreprinderilor la 30% până în 2015 și la 40% până în 2020.

Reducerea decalajelor de gen este solicitată şi în viaţa politică. Îndeosebi statele membre cu o reprezentare deosebit de redusă a femeilor în parlamentele naţionale sunt invitate să ia în considerare adoptarea de măsuri de tipul sistemelor de paritate legiferate și a cotelor de gen introduse în Franța, Spania, Belgia, Slovenia, Portugalia și Polonia.

România se află printre codaşii clasamentului în ceea ce priveşte numărul de femei implicate în viaţa politică. Numai 11,5 % dintre membrii Parlamentul României sunt femei, pondere cu care ne plasăm doar înaintea Ciprului (10,7%) și Ungariei (8,8%) în UE-27.

Primul pas la nivel comunitar va fi demarat prin susţinerea parităţii în formarea Comisiei în anul 2014. Statele membre vor propune o femeie şi un bărbat drept candidați pentru poziția de Comisar.

 

Încă un pas: Observatorul violenţei împotriva femeilor la nivel european

Pentru a asigura demnitatea, integritatea și încetarea violenței de gen va deveni operaţional la nivel european Observatorul violenței împotriva femeilor. Strategia europeană pentru stoparea violenţei împotriva femeilor, suplimentată de un instrument legislativ penal, va consolida eforturile în acest domeniu. Adoptarea și implementarea de politici pentru combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, a abuzurilor şi hărţuirii acasă sau la locul de muncă rămâne o prioritare la nivel naţional. România a adoptat recent legea împotriva violenţei în familie.

 

Egalitatea de gen este susţinută de UE şi dincolo de granițele sale

Acţiunile europene vor fi orientate spre realizarea de progrese în atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, în special obiectivului 5, destinat îmbunătățirii sănătății materne.

 

Amprenta feminismului în procesul de guvernanță europeană

Dimensiunea de gen va fi integrată în cadrul financiar multianual 2014-2020, fără posibilitatea de modificare ulterioară a finanţării activităților privind drepturile femeilor. De asemenea, este vizată adoptarea unei legislaţii privind concediul de maternitate şi de paternitate în prima jumătate a anului 2012 pentru ţările care încă nu au trecut la modernizarea legislaţiei în acest domeniu. În acest sens, România a introdus obligaţia ca fiecare părinte să aibă cel puţin o lună de concediu pentru creşterea copilului.

Plusul de responsabilitate, moralitate sau grijă faţă de ceilalţi, inerente prezenţei femeilor în orice mediu, este uneori mai greu de cuantificat. Exemplele din viaţa de zi cu zi sunt însă grăitoare.

Ne-o dovedeşte Suedia, statul în care distribuţia de gen în rândul decidenţilor din viaţa publică este aproape echilibrată, cu 44,7% femei în parlamentul naţional. Este statul cel mai invidiat pentru nivelul de bunăstare şi de politici sociale coerente.

Articole

10 doamne parlamentare ARD in fruntea tarii

Cum spun osenii, no’, uite care-i baiul: am castigat! 9 deputate si 1 doamna senator.
Asta da forta a femeilor sa obtina un mandat de parlamentar in vremuri atat de dificile si in colegii deloc usoare!

Le felicit din toata inima pe: Anca Boagiu, Elena Udrea, Roberta Anastase, Raluca Turcan, Boghicevici Claudia, Bogdanici Camelia, Stoica Mihaela, Ardeleanu Sanda si Schelean Diana care au dus batalii fara crutare.

Eu am castigat in Tara Oasului cu 34%, intr-un fief rosu de 23 de ani. Un fief in care artileria grea a USL a invadat in miezul campaniei electorale: domnii Ponta, Antonescu, Constantin, Dragnea, Pascu. Nu m-am lasat coplesita, nici dominata. Am stiut ca important este desantul solutiilor concrete pentru Tara Oasului, nu fanfaronada. Impreuna cu echipa mea de campanie am estimat ca am facut peste 270 km pe jos intr-o luna, mergand din “usa in usa”. 

Legamantul meu de credinta pentru Tara Oasului mi-este programul meu de parlamentar si nicio clipa nu-l voi uita. M-am apucat de treaba.

Castigul parlamentarelor dreptei si munca tuturor celorlalte candidate reprezinta castigul partidului. Trebuie spus ca altfel nu am fi obtinut nici cele 16 procente ARD. Ramanem unite. Mergem inainte cu fruntea sus!

Sursa aici.

 

De ce este nevoie de cote de gen in Romania

În Europa continuă egalizarea genurilor: cote pentru femei în boardurile corporaţiilor, impunerea vârstei egale de pensionare, mai nou şi prime de asigurare de viaţă egal de scumpe. Mihaela Miroiu, una dintre feministele vocale ale României, explică pentru FP România de ce este nevoie de mai multe femei în afaceri şi în politică.

 

FP România: Au politicile de gen ale UE susţinere populară?

 

Mihaela Miroiu: Aceste tendinţe înseamnă respectarea naturii – unde suntem totuşi mai multe cu 1-2%, a dreptăţii şi democraţiei. De ce trebuie să fie deciziile politice şi financiare monopol bărbătesc? În virtutea cărui fapt? La ora actuală, cu referire la nivelul studiilor, barbaţii competenţi în ştiinţele guvernării – economie, drept, ştiinţe politice, ştiinţe administrative, sociologie, studii europene şi internaţionale – sunt, în România, de două ori mai puţini decât femeile. Dacă aducem un asemenea argument, ajungem să ne întrebăm ce caută atâţia bărbaţi în finanţe, politică, administraţie. Ce înseamnă să ai susţinere populară? A cui? A unor oameni dominaţi de milenii de cultura misogin-patriarhală? Este ca şi când ai fi întrebat în SUA, în anii ‘80, dacă e popular să aibă un Preşedinte de culoare. Iar acum, dacă îl au, îi este Americii sau lumii mai rău, sau mai bine decât cu preşedintele foarte alb George Bush jr.?

 

Pe de-o parte avem discriminarea pozitivă, pe de alta o indiscriminare.

 

De discriminat pozitiv se discriminează de multe milenii, bărbaţii între ei. Vorbesc doar de cei complexaţi şi, de aceea, misogini. Bărbaţii încrezători în ei nu caută cu lumânarea nici inferiori, nici slugi, nici ţapi ispăşitori. Cu alte cuvinte, având pâinea şi cuţitul, bărbaţii misogini împart resurse de bani şi putere doar cu alţi bărbaţi. Dacă femeile vor resurse şi putere (şi vor), ele nu sunt admise direct în competiţie pentru acestea, ci pentru deţinătorii de resurse si putere. Prin urmare, sunt tolerate ca amante, soţii, cumetre, surori, cuscre, cu atât mai bine dacă sunt ele însele misogine, dar nu ca persoane cu identitate nerelaţională. Cine tulbură acest echilibru (de exemplu, una ca mine) şi doreşte competiţie directă şi corectă este considerată denaturată.

Îmi pare bine ca m-aţi întrebat despre acest subiect. Chiar mă temeam că în România nu mai încap discuţii despre sensurile adânci ale democraţiei.

 

Ce schimbă femeile la conducerea corporaţiilor sau a politicii?

 

Cred că exemplul cel mai intuitiv pentru mulţi români este IKEA. Încă din parcare totul îţi este direct adresat. Protectiv, dar în cunoştinţă de cauză, grijuliu într-un mod neostentativ, dar complex şi eficient. Ştim faptul că cei care intră nu sunt doar cumpărători, ci şi oameni în sens complex. Ştim că trebuie îndrumaţi discret, că poate au uitat să îşi ia sacoşe, că poate o să le fie foame la cumpărături, poate au copii care în loc să fie târâţi după părinţi ar prefera să se joace sub supraveghere în acel timp. Ştim că unii nu au destui bani, ca alţii nu ştiu să asambleze piese, foarte bine, vor pleca cu tot ce au nevoie ca să se poată descurca acasă. Cred că este un excelent exemplu pentru ceea ce înseamnă amestecul femeilor în conducerea corporaţiilor.

 

În privinţa politicii poate să fie cam la fel. În România nu ştim cum ar fi, pentru că 90% dintre cei ce ne conduc sunt bărbaţi, iar puţinele femei care îi însoţesc sunt selectate şi promovate ca să servească şefilor, nu cetăţenelor si cetăţenilor. Dacă nu ar mai depinde de bărbaţi, ci de legi, se presupune, luând exemplul societăţilor cu democraţie de gen, că politica ar arăta altfel: mai cooperantă, mai puţin adversativă şi belicoasă, mai orientată pe nevoile cetăţenilor, mai generoasă cu fondurile educaţiei şi sănătăţii, mai grijulie faţă de mediu, mai puţin aventurieră şi riscantă, cu bugete mai prudent drămuite, mult mai puţin coruptă, pe scurt, că s-ar apropia de ideea aristotelică primară: Politica este ştiinţa oamenilor de a trăi împreună.

 

Sunt feministele de acord cu egalizarea vârstei de pensionare, deci cu creşterea vârstei de pensionare a femeilor?

 

Da, feministele, în virtutea principiului constituţional al egalităţii de şanse, sunt de acord cu egalizarea vârstei de pensionare ca drept, dar nu ca obligaţie. Cu alte cuvinte, dacă o femeie este capabilă să îşi continue activitatea, e pură discriminare să o scoţi la pensie mai devreme fiindcă este femeie. Dar, fiindcă cele mai multe femei au dublă zi de muncă, la serviciu şi acasă, ele trebuie să poată opta pentru o pensionare mai timpurie, pentru bunul şi simplul motiv că statul nu face nimic să le uşureze dubla povară, adică nu face creşe, grădiniţe publice accesibile, programe after school, nu face reduceri de impozite la unelte casnice, nici la restaurantele familiale, nu are programe de educat bărbaţii pentru parteneriat casnic.

În consecinţă, dacă nu le întinde aproape nicio mână, atunci măcar să le lase să se declare legitim mai obosite, deci mai devreme pensionabile decât bărbaţii. Dar dacă nu sunt şi nu se simt aşa, atunci trebuie să poată lucra în acelaşi regim de drepturi ca şi bărbaţii.

 

Prof. dr. Mihaela Miroiu coordonează Masteratul de Politici, Gen şi Minorităţi la SNSPA.

http://www.adevarul.ro/international/foreign_policy/dosare_fp/nevoie-cote-gen-Romania_0_689931151.html

Analize

Andreea Paul: Economia la feminin, mentalitatea la masculin

Pornesc analiza economiei la feminin de la cotroversata initiativa europeana. Tabloul arată cam așa: prea mulţi pantaloni şi nici pe departe suficiente fuste în sălile de consiliu ale companiilor. Asadar, comisarul pe justiție, Viviane Reding, a inițiat un proiect pentru creșterea prezenței  femeilor în structurile de top din companii până la 30% în anul 2015 și până la 40% în anul 2020. Ca urmare, Parlamentul European a adoptat o rezoluție pentru susținerea acestei propuneri în iulie 2011. Patru state membre (Franța, Olanda, Italia și Belgia) au adoptat deja măsuri obligatorii similare. Alte state au încurajat măsuri de autoreglementare.

Privind în propria ogradă, România se poziţionează mai favorabil din perspectiva echilibrului de gen în conducerea companiilor decat media europeana. Recentul raport al companiei Mercer plasează România pe locul 8 în clasamentul celor 34 de ţări analizate, cu o pondere de 34% femei în structurile de conducere. În ianuarie 2012, doar 13,7% din locurile din consiliile de conducere a celor mai mari companii din UE listate la bursă erau ocupate de femei, desi prezenţa femeilor în funcţii de conducere este corelată pozitiv cu performanţa unei companii,. Studiile Deutsche Bank, McKinsey şi Ernst&Young demonstrează că firmele conduse si de femei au mai mult succes si profituri mai mari.

Orice investiţie actuală în potenţialul antreprenorial al femeilor din Romania reprezintă o investiţie în capitalul uman al generaţiilor viitoare. Statutul de întreprinzătoare al femeilor are triple consecinţe benefice:

  • Creşterea veniturilor personale şi reducerea gradului de sărăcie;
  • Creşterea gradului de educaţie şi sănătate al membrilor familiei prin investiţii în aceste două priorităţi;
  • Creşterea taxelor colectate la bugetul de stat.

Cu fiecare firmă nou înfiinţată, distribuţia de gen este aproape paritară in prezent. 40% din totalul companiilor nou înfiinţate aveau o femeie manager în anul 2009, faţă de 29% în anul 2006. Echilibrul relativ de gen este, asadar, rezultatul competitiei libere din zona antreprenoriala. Nu la fel se intampla insa in zona salariilor sau a reprezentarii in politica.

 

Apare insa o diferența semnificativă între femei și bărbați la nivelul salariilor. Legislaţia prevede un nivel egal al remuneraţiei, indiferent de gen, pentru aceeasi munca prestata. Totusi, femeile sunt plătite mai prost decât bărbaţii ca urmare a domeniilor în care lucrează, a programului redus de muncă sau a mentalitatilor retrograde.

Jumătate din femeile din ţările dezvoltate îşi desfăşoară activitatea în doar 12 din cele 110 activităţi principale enumerate de Biroul Internaţional al Muncii, releva The Economist. Nu este de mirare atunci că în UE, o femeie câștigă cu 16,4% mai puțin decât un bărbat pentru fiecare oră lucrată. Important de reținut este că femeile rămân mai vulnerabile în privința veniturilor și după ieșirea la pensie, ca urmare a salariilor mai scăzute în timpul vieții de muncă.

În România, salariul lunar încasat de femei este cu 12,5% sub cel al partenerilor de gen masculin. Activităţile cu un pronunţat grad de feminizare a populaţiei ocupate sunt cele de sănătate şi asistenţă socială (79% femei din totalul angajaţilor), învăţământ (74%), intermedieri financiare (66%), hoteluri şi restaurante (64%), activităţi de spectacole, culturale şi recreative (54%), activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (54%) şi comerţ (54%) în anul 2009, conform ultimelor date oficiale disponibile la INS. Prezența mai ridicată a femeilor în pozițiile de conducere este una din explicațiile pentru care România are o diferență salarială mai mică decât media UE.

Munca are genul feminin. Cariera la fel. Și cu toate acestea, femeile continuă să fie în minoritate pe piața muncii: fie administratoare, contabile sau managere în propriile gospodării, fie avocate, pictorițe și jurnaliste în viața profesională. Dacă doar femeile ar plăti preţul discriminării ecuația ar fi una strict de gen. Devine însă un blocaj cu consecințe greu de evaluat la nivelul societății, fiindcă fiecare în parte avem de suferit pentru că nu ştim sau nu vrem să valorificăm potenţialul a mai mult de jumătate din populaţia României.

La nivel comunitar, rata de ocupare este de 75% în cazul bărbaților și de 62,3% în cazul femeilor în anul 2011. UE va atinge ținta propusă în cadrul Strategiei Europa 2020 de a avea 75% din populația cu vârsta între 20-64 ani ocupată numai dacă își ia un angajament clar în privința promovării egalității de gen. Zece state europene au atins deja ținta de ocupare în privința bărbaților, însă doar Suedia a îndeplinit acest obiectiv și în cazul femeilor, cu peste 77% dintre femei pe piața muncii.

România trebuie să fie parte a acestui efort european. Deși și-a asumat ca țintă o rată de ocupare a populației mai scăzută decât cea europeană, de 70%, doar 55,7% dintre femei se aflau pe piața muncii în anul 2011. Ținta este aproape să fie atinsă de bărbații ocupați cu munca.

Un efect direct al prezenţei femeilor pe piaţa muncii este creşterea bunăstării. PIB-ul SUA a crescut cu 25% ca urmare a femeilor care au pătruns pe piaţa muncii în ultimele 4 decenii, conform McKinsey. De asemenea, eliminarea decalajului de gen care încă persistă ar conduce la o creştere a PIB-ului cu 9% în SUA, cu 13% în zona Euro şi cu 16% în Japonia, conform Goldman Sachs. Resursele umane trebuie valorificate la maximum, în condiţiile în care generaţia „baby-boom” se apropie de vârsta de pensionare.

Implicarea femeilor pe piața muncii nu se oprește aici. Femeile sunt un rezervor de talente a cărui valorificare sporește avantajele competitive ale unei țări. Nu era necesar un studiu pentru a ne atrage atenția că femeile iau cea mai mare parte a deciziilor într-o familie. În Europa şi SUA femeile decid în proporţie de 70%-80% asupra achiziţiilor în gospodării şi influenţează puternic deciziile de cumpărare chiar şi pentru maşini sau computere, produse aflate, în general, sub sfera de influenţă masculină, conform The Economist.

Accesul pe piața muncii este frecvent împiedicat de lipsa de posibilități a mamelor în a găsi soluțiile potrivite pentru îngrijirea copiilor. 85% dintre concediile de creştere a copilului în anul 2011 sunt luate de femei. Tot ele continuă să ducă greul în gospodării, într-o proporție covârșitoare. Peste 80% din treburile casnice sunt realizate de femei. Mamele se confruntă cu un deficit acut de grădinițe.

Numărul de creşe şi grădiniţe s-a redus dramatic, cu 85% în perioada 1990-2010, în timp ce numărul de copii s-a diminuat cu doar 13,5%.

Reconcilierea vieții de familie cu munca nu privește doar părinții copilului. În unele state membre ale UE, cum este și cazul României, persoanele în vârstă preferă să iasă la pensie mai devreme pentru a ajuta la creșterea nepoților. De pilda, Danemarca a creat sistemul „Bunicul de rezervă”. Pensionarii pot avea grijă de copii bolnavi în lipsa părinţilor care trebuie să se întoarcă la locul de muncă. Bunicii urmează iniţial cursuri de prim ajutor şi de cunoaştere a bolilor copilăriei. Statul danez alocă fonduri pentru acest program, care poate fi gestionat inclusiv de asociaţii non-profit. Părinţii contribuie cu sprijin financiar simbolic.

În UE, participarea mamelor pe piața muncii este cu peste 12 puncte procentuale mai mică decât în cazul femeilor fără copii. În acelasi timp, ponderea taților este cu 8,7 puncte procentuale mai ridicată decât a bărbaților fără copii.

Mentalitatea, cuvant tot de gen feminin, rămâne tipic masculină. Enumerate, iată mai sus, cifrele conjugate tot feminin trădează un conservatorism și o lipsă de curaj. Straniu, nu? Curajul este socotit calitate masculină proverbială. 

Cota minimală de gen legiferată
Voteaza
7528 voturi
Cota minimală de gen voluntară, la nivelul partidelor politice
Voteaza
44 voturi
Echilibrul perfect de gen în mass-media pe perioada campaniei electorale (50% femei-50% bărbaţi)
Voteaza
119 voturi
Nici una, nici alta
Voteaza
63 voturi

Opinii

Cum putem îmbunătăţi reprezentarea politica a femeilor în România pentru a păstra un echilibru de gen relativ?
Marina Otilia 01-02-2012 15:02

Cu siguranta doresc cresterea cotei minimale de gen!

Atragerea si determinarea sa se implice, a unui numar cat mai mare de femei ambitioase,hotarate si care nu sunt multumite de starea actuala din politica romaneasca.

LENUTA OLTEAN 31-01-2012 22:30

prin mai multa implicare : puterea nu se da , puterea se ia !

Marilena Tudor 31-01-2012 21:24

Atat de simplu:
Indira Priyadarshini Gandhi (n. 19 noiembrie 1917 – d. 31 octombrie 1984) a fost Prim Ministru al Indiei din 19 ianuarie 1966 până la 24 martie 1977, și, din nou, din 14 ianuarie 1980 până la asasinarea ei pe 31 octombrie 1984.
Fiica primului Prim Ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru, și mamă a altuia, Rajiv Gandhi, Indira Ghandi a fost unul dintre cei mai notabili și controversați lideri politici.
O celebritate. Deci se poate!

Daniel Negut 31-01-2012 11:02

Nu inteleg ideea legata de "echilibrul de gen relativ"...
Este la fel cu o alta idee ce mi se pare bizara, care ar trebui sa prevada locuri separate in scoli pentru nu stiu ce etnie.
Sa lupti impotriva prejudecatilor este cu totul altceva, iar aici sunt de acord ca trebuie o schimbare de mentalitate.
Ar trebui sa militam, de fapt, pentru o justa si reala selectie, pe baza competentelor profesionale individuale, indiferent ca persoana in cauza este femeie sau barbat.
Sa promovezi femeia doar pentru ca trebuie sa-ti iasa "la numar", mi se pare absurd...

Ela 30-01-2012 11:58

Femei in politica ? Rarisime, si de regula prostovance ("blonde") chiar daca sunt bine intentionate. Si pe deasupa sunt rele rele rele...
Am si eu o "directoreasa" care mai nou scapa de toti cei "capabili" si-i inlocuieste cu pilutele ei sau ale celor care o sustin, majoritatea necalificati pentru posturile pe care le ocupa acum...
Am votat si eu o "blonda" pe care de cate ori o vad ca deschide gurita mi se face rusine ce porumbei scoate din gusa, nu de alta da-s si eu femeie...

97 opinii